9 definiții pentru armonie (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armónie2 sf vz armonică

ARMÓNIE2, armonii, s. f. (Reg.) Armonică. – Cf. armonică, armonie1.

ARMÓNIE2, armonii, s. f. (Reg.) Armonică. – Cf. armonică, armonie1.

ARMÓNIE2, armonii, s. f. (Regional) Armonică.

ARMÓNIE2, armonii, s. f. (Reg.) Armonică (1).

*armónie f. Mold. Pop. Armonică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

armónie2 (reg.) (muzicuță) (-ni-e) s. f., art. armónia (-ni-a), g.-d. art. armóniei; pl. armónii, art. armóniile (-ni-i-)

armónie (muzicuță) s.f. (sil. -ni-e), art. armónia (sil. -ni-a), g.-d. art. armóniei; pl. armónii, art. armóniile (sil. -ni-i-)

Intrare: armonie (obiect)
armonie2 (muzicuță) substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armonie
  • armonia
plural
  • armonii
  • armoniile
genitiv-dativ singular
  • armonii
  • armoniei
plural
  • armonii
  • armoniilor
vocativ singular
plural

armonie (obiect)

etimologie: