aritmologie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr arithmologie] Studiul proprietăților numerelor și măsurătorilor mărimilor.

ARITMOLOGIE s.f. Studiul proprietăților numerelor independent de operațiile care se pot efectua cu ele. [Gen. -iei. / < fr. arithmologie, cf. gr. arithmos – număr, logos – știință].

ARITMOLOGIE s. f. studiu al proprietăților numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele. (< fr. arithmologie)

aritmologie s. f., g. -d. art. aritmologiei

ARITMO- „număr, cifră, numărătoare, calcul”. ◊ gr. arithmos „număr” > fr. arithmo-, germ. id., engl. id., it. aritmo- > rom. aritmo-, □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de numirea cifrelor; ~graf (v. -graf), s. n., aritmometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a numerelor; ~grif (v. -grif), s. n., specie enigmistică la care literele cuvintelor sînt reprezentate prin cifre; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază proprietățile numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele; ~manie (v. -manie), s. f., obsesie patologică a calculelor aritmetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care efectuează, mecanic sau manual, operații aritmetice.