14 definiții pentru aritmetică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARITMÉTICĂ s. f. Parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi. Domnul Ciolac socotea aritmetica raționată drept cel mai important obiect. SADOVEANU, N. F. 130. Fost-a scris părintelui Duhu... să ne învețe și cîte oleacă de aritmetică, de gramatică, de geografie. CREANGĂ, A. 76.

ARITMÉTICĂ s. f. Parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor. – Fr. arithmétique (lat. lit. arithmetica).

ARITMÉTICĂ s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor și al operațiilor care se pot face cu aceste numere. [Gen. -cii. / < fr. arithmétique, cf. lat. arithmetica, gr. arithmetike < arithmos – număr].

ARITMÉTICĂ ~ci f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor și al operațiilor ce se pot efectua cu ele. [G.-D. aritmeticii] /<lat. arithmetica, germ. Arithmetik

aritmetică f. 1. știința numerelor, arta de a calcula; 2. tractat de aritmetică.

aritmétic, ~ă [At: MAIORESCU, L. 75 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr arithmétique, lat arithmeticus] 1-2 a, av (Care ține) de aritmetică (6) Si: (înv) aritmeticesc (1). 3 a Specific aritmeticii (6) Si: (înv) aritmeticesc (2). 4 a Care provine de la aritmetică Si: (înv) aritmeticesc (3). 5 a Întemeiat pe aritmetică (6) Si: (înv) aritmeticésc (4). 6 sf Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale. 7 sf Manual de aritmetică (6).

ARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale. ♦ Manual de aritmetică (1). 2. Adj. Care aparține aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmétique, lat. arithmeticus.

ARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale ♦ Manual de aritmetică (1). 2. Adj. Care aparține aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aritmétică s. f., g.-d. art. aritméticii

aritmétică s. f., g.-d. art. aritméticii

aritmetică, gen. aritmeticii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARITMÉTICĂ s. (MAT.) (înv., în Bucov.) comput.

ARITMETICĂ s. (MAT.) (înv., în Bucov.) comput.

Intrare: aritmetică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aritmetică
  • aritmetica
plural
genitiv-dativ singular
  • aritmetici
  • aritmeticii
plural
vocativ singular
plural

aritmetică

  • 1. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: comput 2 exemple
    exemple
    • Domnul Ciolac socotea aritmetica raționată drept cel mai important obiect. SADOVEANU, N. F. 130.
      surse: DLRLC
    • Fost-a scris părintelui Duhu... să ne învețe și cîte oleacă de aritmetică, de gramatică, de geografie. CREANGĂ, A. 76.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Manual de aritmetică (1).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: