14 definiții pentru ariniș (ariniște) aniniș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ariniș1 sn [At: (a. 1646) DOC., ap. HEM 1214 / V: ani~ / Pl: ~uri / E: arin + -iș] (Mun) Ariniște.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. (Munt.) Ariniște. – Variantă: aniníș s. n.

ARINÍȘ1, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Din arin + suf. -iș.

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

aniníș n., pl. urĭ. Loc cu aninĭ, pădure de aninĭ. – Și ariniș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ariníș s. n., pl. ariníșuri

ariníș s. n., pl. ariníșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARINÍȘ s. ariniște. (Trecea printr-un ~.)

ARINIȘ s. (BOT.) ariniște. (Trecea printr-un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ariníș1, arinișuri, s.n. – Pădurice de arini; ariniște. ♦ (top.) Ariniș, localitate în Țara Codrului; Ariniș, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Fipilașcu, 1940). – Din arin (< lat. *alninus din alnus „anin”; cf. scrt. arana „pădure”) + suf. -iș (DEX, MDA).

ariníș, -uri, s.n. – 1. Teren nisipos. Deșert. 2. Pădurice de arini; ariniște. Termen atestat doar în toponime: Valea Arinișului, în Văleni. 3. Ariniș, localitate în Țara Codrului. – Din arin + -iș (DER).

Intrare: ariniș (ariniște)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ariniș
  • arinișul
  • arinișu‑
plural
  • arinișuri
  • arinișurile
genitiv-dativ singular
  • ariniș
  • arinișului
plural
  • arinișuri
  • arinișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniniș
  • aninișul
  • aninișu‑
plural
  • aninișuri
  • aninișurile
genitiv-dativ singular
  • aniniș
  • aninișului
plural
  • aninișuri
  • aninișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ariniș (ariniște) aniniș

etimologie:

  • Arin + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09