8 definiții pentru arhondar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhondár sm [At: COSTINESCU / V: -ntar / Pl: ~i / E: ngr ἀρχοντάρης] (Înv) Călugăr care conducea și administra o arhondărie, primind oaspeții mănăstirii.

ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii. – Din ngr. arhondáris.

ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mânăstirii. – Din ngr. arhondáris.

ARHONDÁR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii. – Ngr. arhontaris.

arhondar m. călugărul care primește pe oaspeți într’o mânăstire. [Gr. mod. ARHONDÀRIS].

arhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhondár s. m., pl. arhondári

arhondár s. m., pl. arhondári

Intrare: arhondar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhondar
  • arhondarul
  • arhondaru‑
plural
  • arhondari
  • arhondarii
genitiv-dativ singular
  • arhondar
  • arhondarului
plural
  • arhondari
  • arhondarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)