15 definiții pentru arhimandrit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări ortodocși; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ.

arhimandrit sm [At: URECHE, ap. LET. I, 143 / V: (pop) arfi- / S: (înv) archi~ / Pl: ~ii / E: ngr ἀρχιμανδρίτης] 1 Titlu inferior arhiereului, pe care-l poartă stareții unor mănăstiri ortodoxe mai mari. 2 (Șîs ~ de scaun) Titlu dat călugărilor ortodocși cu o slujbă mai înaltă pe lângă o episcopie în semn de cinste. 3-4 Persoană cu titlul de arhimandrit (1-2).

ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ.

ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mănăstiri mari; titlu de cinste acordat în genere unor călugări. Mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră. CREANGĂ, P. 138.

ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări. – Slav (v. sl. arhimandritŭ < gr.).

ARHIMANDRÍT ~ți m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Stareț al unei mănăstiri mari. /<sl. arhimandritu

arhimandrit m. egumen sau stareț (în mânăstirile mai însemnate): lasă arhimandritului toată grija schitului EM. [Gr. mod.].

arhimandrít m. (ngr. arhimandritis, vgr. -tés, d. mándra, mînăstire, adică „loc îngrădit”, ca și germ. kloster, mînăstire, d. lat. claustrum, barieră, închisoare. V. mandră 1). Titlu dat egumenuluĭ uneĭ mînăstiri maĭ marĭ. La ortodocși, un rang supt arhiereŭ. V. preut.

Scriban (Arhimandritul Neofit) n. teolog si elenist, directorul seminarului din Socola (1803-1884).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arhimandrit s. m., pl. arhimandriți

arhimandrit s. m., pl. arhimandriți

arhimandrít s. m., pl. arhimandríți

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία.

Intrare: arhimandrit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhimandrit
  • arhimandritul
  • arhimandritu‑
plural
  • arhimandriți
  • arhimandriții
genitiv-dativ singular
  • arhimandrit
  • arhimandritului
plural
  • arhimandriți
  • arhimandriților
vocativ singular
  • arhimandritule
  • arhimandrite
plural
  • arhimandriților
arfimandrit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arhimandrit, arhimandrițisubstantiv masculin

  • 1. Titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări ortodocși; persoană care are acest titlu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră. CREANGĂ, P. 138. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.