14 definiții pentru argăsi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argăsí [At: (sec XVIII), ap. HEM 1569 / V: (îrg) -ghisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἀργάξω (aor) ἄργασα] 1 vt A tăbăci. 2 vt (Fig; înv) A se farda. 3 vr (Rar) A se supăra.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pieile și blănurile cu un amestec de substanțe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruși, a încruși, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo).

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A prelucra pielea animalelor prin înmuiere în soluții speciale, cu scopul de a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. Începea stăpînirea tabacilor, care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. PAS, L. 1 70. 2. Refl. Fig. (Neobișnuit) A se certa cu cineva; a se necăji. La grajd, Ion Gloabă își ștersese opincile cu o mînă de paie și se argăsea acum cu argații, care îl luau peste picior că e oaspe la domnul Aristică. PAS, L. I 24.

ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea animalelor în soluții speciale pentru a o face trainică, suplă și impermeabilă; a tăbăci. – Ngr. argazo (aor. argasa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 să argăseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGĂSÍ vb. v. tăbăci.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

argăsí (argăsésc, argăsít), vb. – A prelucra pieile și blănurile, a tăbăci. – Mr. argăses, argăsire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR), cf. bg. argasvam.Der. argăsar, s. m. (argăsitor); argăsărie, s. f. (acțiunea de a argăsi); argăsăriță, s. f. (argăsitoare); argăseală, s. f. (substanță de argăsit); argăsitor, adj. (care argăsește).

A ARGĂSÍ ~ésc tranz. (piei de animale) A trata cu tananți (pentru a da însușirile necesare); a dubi; a tăbăci. /<ngr. árgasa

argăsì v. a tăbăci. [Gr. mod. ARGÀZO].

argăsésc v. tr. (ngr. argázo, aor. árgasa, lucrez, curăț). Tăbăcesc.

tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc.

argăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argăsésc, imperf. 3 sg. argăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. argăseáscă

ARGĂSI vb. a tăbăci, (reg.) a cruși, (Mold., Bucov. și Transilv.) a dubi. (~ pieile.)

Intrare: argăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argăsi
  • argăsire
  • argăsit
  • argăsitu‑
  • argăsind
  • argăsindu‑
singular plural
  • argăsește
  • argăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argăsesc
(să)
  • argăsesc
  • argăseam
  • argăsii
  • argăsisem
a II-a (tu)
  • argăsești
(să)
  • argăsești
  • argăseai
  • argăsiși
  • argăsiseși
a III-a (el, ea)
  • argăsește
(să)
  • argăsească
  • argăsea
  • argăsi
  • argăsise
plural I (noi)
  • argăsim
(să)
  • argăsim
  • argăseam
  • argăsirăm
  • argăsiserăm
  • argăsisem
a II-a (voi)
  • argăsiți
(să)
  • argăsiți
  • argăseați
  • argăsirăți
  • argăsiserăți
  • argăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • argăsesc
(să)
  • argăsească
  • argăseau
  • argăsi
  • argăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)