6 definiții pentru ardău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardắu1 sm [At: ȘEZ. II, 22 / Pl: ~ăi / E: pbl mg erdélyi] (Buc; Mol) Ardelean.

ardắu2 sm [At: CV, 1951, nr. 6, 28 / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) Pădurar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDĂU s. v. ardelean, transilvănean.

ardău s. v. ARDELEAN. TRANSILVĂNEAN.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ardắu, ardăi, s.m. – (reg.; înv.) 1. Pădurar; paznic de pădure (Lenghel, 1979; Memoria, 2004): „Că pădurile-s oprite, / N-au avut lemne plătite. / Și-s oprite de ardăi...” (Memoria, 2001: 107; Nănești). 2. Paznic de câmp, gornic (Rozavlea); boctăr, iagăr, vătav de țarină (ALRRM, 1971: 421). – Et. nec. (MDA).

ardắu, -ăi, s.m. – (înv.). 1. Pădurar; paznic de pădure (Lenghel 1979; Memoria 2004): „Că pădurile-s oprite, / N-au avut lemne plătite. / Și-s oprite de ardăi...” (Memoria 2001: 107; Nănești). 2. Paznic de câmp, gornic (Rozavlea); boctăr, iagăr, vătav de țarină (ALR 1971: 421). – Din i.-e. *ard- „deal, înălțime”, de unde ardel, ardeal „munte împădurit; pădure”.

Intrare: ardău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardău
  • ardăul
  • ardău‑
plural
  • ardăi
  • ardăii
genitiv-dativ singular
  • ardău
  • ardăului
plural
  • ardăi
  • ardăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)