6 definiții pentru arcuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcuitúră sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: arcui + ~(i)tură] 1-4 Arcuire (1). 5 Parte arcuită (1) a unui obiect.

ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.

ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.

ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. (Rar) Încovoietură în formă de arc.

ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!arcuitúră (-cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri

arcuitúră s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri

Intrare: arcuitură
arcuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcuitu
  • arcuitura
plural
  • arcuituri
  • arcuiturile
genitiv-dativ singular
  • arcuituri
  • arcuiturii
plural
  • arcuituri
  • arcuiturilor
vocativ singular
plural

arcuitură

  • 1. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încovoietură

etimologie:

  • Arcui + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09