6 definiții pentru arbitrarietate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBITRARIETÁTE s. f. Situație arbitrară, aspect arbitrar. [Pr.: -ri-e] – Din arbitrar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arbitrarietáte (-bi-tra-ri-e-) s. f., g.-d. art. arbitrarietắții

ARBITRARIETÁTE s.f. v. arbitraritate.

ARBITRARIETÁTE s. f. atitudine, procedeu arbitrar; samavolnicie. (< it. arbitrarietà)

*arbitrár, -ă adj. (lat. arbitrarius; fr. arbitraire). Care nu știe de lege, despotic, samovolnic: guvern arbitrar. Adv. În mod arbitrar, autoritar, turcește: a proceda arbitrar. S. n., pl. urĭ. Despotizm, samovolnicie. (Rar și arbitrarietate, format ca contrarietate, varietate). V. ucaz.

arbitrarietáte s. f. (sil. -tra-ri-e-), g.-d. art. arbitrarietății

Intrare: arbitrarietate
arbitrarietate substantiv feminin
  • silabație: -tra-ri-e-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitrarietate
  • arbitrarietatea
plural
genitiv-dativ singular
  • arbitrarietăți
  • arbitrarietății
plural
vocativ singular
plural