12 definiții pentru arătos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arătos, ~oa a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 133/34 / Pl: ~oși, ~oase / E: arăta + -os] 1 (D. ființe; spc d. oameni) Chipeș. 2 (D. ființe; spc d. oameni) Cu o înfățișare măreață. 3 (D. lucruri, md. case) Impozant. 4 (Pex; d. lucruri) Cu aspect plăcut.

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os.

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu înfățișare impunătoare; frumos, chipeș. Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU, L. 352. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS, L. I 82. Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287. Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. – Din arăta + suf. -os.

ARĂTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are un aspect plăcut; aspectuos; prezentabil. /a arăta + suf. ~os

arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior): el era arătos nevoie mare ISP.

arătós, -oásă adj. (d. arăt). Frumos, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arătós adj. m., pl. arătóși; f. arătoásă, pl. arătoáse

arătós adj. m., pl. arătóși; f. sg. arătoásă, pl. arătoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARĂTÓS adj. 1. v. frumos. 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mândru. (O casă ~oasă.)

ARĂTOS adj. 1. chipeș, frumos, (pop.) chipos, fălos, mîndru, ochios, (înv. și reg.) vederos, (reg.) marghiol, tîmbuș, (Transilv.) hireș, (prin vestul Transilv.) mușat, (Transilv.) nialcoș, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mișto. (Un flăcău ~.) 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mîndru. (O casă ~.)

Arătos ≠ urât, nearătos

Intrare: arătos
arătos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătos
  • arătosul
  • arătosu‑
  • arătoa
  • arătoasa
plural
  • arătoși
  • arătoșii
  • arătoase
  • arătoasele
genitiv-dativ singular
  • arătos
  • arătosului
  • arătoase
  • arătoasei
plural
  • arătoși
  • arătoșilor
  • arătoase
  • arătoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arătos

  • 1. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare.
    exemple
    • Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU, L. 352.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre lucruri:
      exemple
      • Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS, L. I 82.
        surse: DLRLC
      • Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287.
        surse: DLRLC
      • Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Arăta + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09