apărie sf [At: CREANGĂ, A. 134 / E: apă + -ărie] Apă multă vărsată pe jos Si: (pfm) apăraie.

APĂRIE, Mold. APĂRAIE sf. Multă apă vărsată sau îngrămădită într’un loc: în mijlocul odăii, apărie pe jos, gunoiu și gîndaci (CRG.).

APĂRIE s. f. Apă multă (vărsată pe jos). Un lighean de lut cu ibric pentru spălat, în mijlocul odăii, apărie pe jos, gunoi și gîndaci fojgăind în toate părțile. CREANGĂ, A. 134.

APĂRIE s. f. Apă multă (vărsată pe jos). – Din apă + suf. -ărie.

APĂRIE f. Cantitate mare de apă (pe podea, pe stradă etc.). /apă + suf. ~ărie

apăríe și apăráĭe f., pl. ăĭ (d. apă). Apă multă (vărsată pin casă orĭ pe drum).

❍APĂRAIE 👉 APĂRIE.

APĂRIT sbst. Mold. (RV.-CRG.) = APĂRIE.

apărie s. f., art. apăria, g.-d. apării, art. apăriei

apărie s. f., art. apăria, g.-d. apării, art. apăriei

apărie s. f., art. apăria, g.-d. apării, art. apăriei

APĂRIE s. v. apăraie.

APĂRIE s. apăraie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Era o ~ pe jos!)