12 definiții pentru apret (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aprét sn [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 382 / Pl: ~uri / E: fr apprêt] (Teh) Substanță cu care se tratează țesăturile (și, uneori, firele) pentru diferite scopuri (îngreunare, plinătate, moliciune etc.).

APRÉT, apreturi, s. n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc; scrobeală. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru. 3. Faptul de a fi apretat. – Din fr. apprêt.

APRÉT, apreturi, s. n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc.; scrobeală. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru. 3. Faptul de a fi apretat. – Din fr. apprêt.

APRÉT, apreturi, s. n. Substanță (amidon, clei, gelatină, talc, rășini etc.) cu care se tratează țesăturile și uneori firele pentru a le da anumite calități (asprime, rigiditate, luciu etc.).

APRÉT, apreturi, s. n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile, uneori fibrele, pentru a le da anumite calități (asprime, rigiditate, luciu). 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare, pentru a le da anumite calități. – Fr. apprêt.

APRÉT s.n. 1. Substanță folosită la tratarea țesăturilor și a firelor pentru a le da anumite calități. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în curs de finisare pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. [Pl. -turi. / < fr. apprêt].

APRÉT s. n. preparat la tratarea țesăturilor și fibrelor textile pentru a le da anumite calități; scrobeală. (< fr. apprêt)

APRÉT ~uri n. 1) Preparat cu care se tratează țesăturile textile pentru a le da anumite calități (rigiditate, luciu, asprime). 2) Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare. [Sil. a-pret] /<fr. apprêt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprét (a-pret) s. n., (sorturi) pl. apréturi

aprét s. n. (sil. -pret), pl. apréturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APRÉT s. scrobeală, (prin Transilv.) aspreală, (Mold. și Bucov.) crohmală, (Transilv. și Mold.) șterc. (~ pentru rufe.)

APRET s. scrobeală, (prin Transilv.) aspreală, (Mold. și Bucov.) crohmală, (Transilv. și Mold.) șterc. (~ pentru rufe.)

Intrare: apret (s.n.)
apret1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-pret
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apret
  • apretul
  • apretu‑
plural
  • apreturi
  • apreturile
genitiv-dativ singular
  • apret
  • apretului
plural
  • apreturi
  • apreturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apret (s.n.)

  • 1. Substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: aspreală crohmală scrobeală șterc
  • 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Faptul de a fi apretat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: