10 definiții pentru șterc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șterc1 sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR.II, 463/21/ V: (înv) st~ / Pl: ~uri / E: ml stercus, -oris] (Înv) 1 Gunoi1 (1). 2 Impuritate.

șterc2 sn [At: LB / V: (reg) st~, ~earc / Pl: ~uri / E: ger Stärke] (Trs; Mol) Apret.

șterc n. gunoiu: nu vedea ștercul în ochiul altuia, ci vezi bârna din ochiul tău (proverb evangelic). [Lat. STERCUS].

șterc n., pl. urĭ (lat. stĕrcus, băligar; it. sterco, sp. estiercol, pg. esterco). Vechĭ. Fir de paĭ din gunoĭ; nu vedea ștercul din ochĭul altuĭa, ci vezĭ bîrna din ochĭul tăŭ! (Ev.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTERC s. v. apret, gunoi, impuritate, murdărie, necurățenie, scrobeală.

șterc s. v. APRET. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. SCROBEALĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șterc (-curi), s. n. – Murdărie, rapăn. Lat. stĕrcus (Cihac, I, 263; Pușcariu 1642; Tiktin; REW 8245), cf. it. sterco, sp. (estiércol), port. esterco. Sec. XVI-XVIII, înv.Der. ștercumă, s. f. (Trans., Bucov., înv., closet).

Intrare: șterc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șterc
  • ștercul
  • ștercu‑
plural
  • ștercuri
  • ștercurile
genitiv-dativ singular
  • șterc
  • ștercului
plural
  • ștercuri
  • ștercurilor
vocativ singular
plural
sterc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștearc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)