9 definiții pentru aplică

aplícă sf [At: C. PETRESCU, R.Dr. / Pl: ~ice / E: fr applique] 1 (Arh) Ornament (de orice fel) care se aplică pe un obiect. 2 Mic candelabru (de obicei din două, trei lumânări electrice) cu picior vertical, fixat pe perete. 3 (Pex) Obiect (rotund) de iluminat așezat pe perete.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique.

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament care se fixează pe un element de construcție sau pe suprafața unui obiect. – Fr. applique.

aplícă (a-pli-) s. f., g.-d. art. aplícei; pl. aplíce

aplícă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplícei; pl. aplíce

APLÍCĂ s.f. 1. Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampă de iluminat, cu unul sau mai multe brațe, care se fixează în perete. [< fr. applique].

APLÍCĂ s. f. 1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc. 2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete. (< fr. applique)

APLÍCĂ ~ce f. 1) Ornament (de obicei metalic) care se poate fixa pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, carte etc.). 2) Lampă de perete cu unul sau mai multe brațe. /<fr. applique

Intrare: aplică
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apli aplica
plural aplice aplicele
genitiv-dativ singular aplice aplicei
plural aplice aplicelor
vocativ singular
plural