aplatizare sf [At: DEX² / Pl: ~zări / E: aplatiza] Turtire (prin presare) Si: aplatizat¹.

APLATIZARE s.f. Acțiunea de a aplatiza și rezultatul ei. ♦ Proces natural prin care prundișurile de formă sferoidală capătă formă plată. ♦ Modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, făcută în scopul de a reduce variațiile unei mărimi într-un anumit interval de timp. [< aplatiza].

APLATIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) aplatiza. 2. proces natural prin care prundișurile de formă sferoidală capătă formă plată. 3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variațiile unei mărimi într-un anumit interval de timp. (< aplatiza)

aplatizare (desp. a-pla-) s. f., g.-d. art. aplatizării; pl. aplatizări

aplatizare (a-pla-) s. f., g.-d. art. aplatizării; pl. aplatizări

aplatizare s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. aplatizării; pl. aplatizări

aplatizare, (engl.= flatness) dezvoltare morfometrică bidimensională, tabulară. 1. (sedim.), indice de ~, para-metru morfometric funcțional care reflectă tendința galeților din sedimente spre formele plate, dezvoltate bidimensional; indicele de a. se calculează după formula Ap=(a+b)/2c, în care: a este lungimea galetului; b-lățimea; c-grosimea și oferă indicații asupra condițiilor de transport și abraziune a particulelor sedimentare. Ap > 1 este caracteristic fragmentelor provenite din ș. crist. (filite), argilite etc.; 2. (tect.), deformare aragonit, CaCO3, s. rombic; var. cu habitus prismatic și acicular. Format, în special, prin procese chimice de sedimentare în medii dulci-cole, saline și hipersaline. În România, este legat de unele procese hidrotermale (la Băiuț, Corund, Săcărâmb) sau de depuneri din izvoare bicarbo-natate (la Turia, Covasna, Toplița). Utilizat pentru confecționarea unor obiecte ornamentale.