7 definiții pentru apendicul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apendícul sn [At: DA / Pl: ~e / E: appendicule] Mic apendice (2).

APENDÍCUL, apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule.

APENDÍCUL, apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule.

APENDÍCUL s.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula].

APENDÍCUL s. n. apendice mic. (< fr. appendicule)

APENDÍCUL ~e n. Apendice mic. /<fr. appendicule


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apendícul s. n., pl. apendícule

apendícul s. n., pl. apendícule

Intrare: apendicul
apendicul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apendicul
  • apendiculul
  • apendiculu‑
plural
  • apendicule
  • apendiculele
genitiv-dativ singular
  • apendicul
  • apendiculului
plural
  • apendicule
  • apendiculelor
vocativ singular
plural
apendicul2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apendicul
  • apendiculul
  • apendiculu‑
plural
  • apendiculi
  • apendiculii
genitiv-dativ singular
  • apendicul
  • apendiculului
plural
  • apendiculi
  • apendiculilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apendicul

  • 1. Apendice mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: