15 definiții pentru apărător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apărător, ~oare [At: PSALT. SCH. 49/88 / V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: apăra + -(ă)tor] 1 a Care apără. 2 smf (Adesea în credințe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoană care apără Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 sm (Înv) Prezervativ. 4 smf (Jur) Persoană care pledează, înaintea unei instanțe judecătorești, o cauză. 5 smf (Înv; în vechea organizare judecătorească) Persoană care avea dreptul de a pleda numai în fața instanțelor inferioare, fără a avea un titlu universitar. 6 sf Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze ovale și flori purpurii, care crește prin tufișuri, la margini de pădure, prin locuri necultivate în iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somnișor. 7 sf (Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Fundaș. 3. S. n., s. f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.

APĂRĂTÓR2, -OÁRE, apărători, -oare, s. m. și f. Cel care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. V. ocrotitor, protector. Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47. 4 Persoană (de obicei avocat) care apără în fața unei instanțe judecătorești pe un împricinat. Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313. N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145.

APĂRĂTÓR1, -OÁRE, apărători, -oare, adj. Care apără, protejează, sprijină. Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care apără, protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. 3. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie. – Din apăra + suf. -(ă)tor.

APĂRĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. ~ător

APĂRĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care apără sau protejează (pe cineva sau ceva); protector. 2) Persoană care apără cauza în fața justiției sau care acordă asistență juridică; avocat. 3) sport Jucător dintr-o echipă care apără poarta. /a (se) apăra + suf. ~tor

apărător, -oáre adj. Care apără. S. m. Avocat de o treaptă maĭ joasă și care pledează numaĭ pe la judecătoriĭ. S. f., pl. orĭ. Lucru care apără, care ferește de loviturĭ, de lumină ș. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de frînghie între vasele plutitoare ș. a.). Pomătuf mare de coadă de cal (de pene de hîrtie) de alungat muștele orĭ de șters colbu. (Acesta se numește și bătătoare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. apărătoáre

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. și pl. apărătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APĂRĂTÓR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ul său.) 2. v. avocat. 3. v. fundaș.

APĂRĂTOR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.) 2. (JUR.) avocat, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (~ din oficiu.) 3. (SPORT) fundaș, (ieșit din uz) bec. (~ la fotbal.)

Intrare: apărător (adj.)
apărător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărător
  • apărătorul
  • apărătoru‑
  • apărătoare
  • apărătoarea
plural
  • apărători
  • apărătorii
  • apărătoare
  • apărătoarele
genitiv-dativ singular
  • apărător
  • apărătorului
  • apărătoare
  • apărătoarei
plural
  • apărători
  • apărătorilor
  • apărătoare
  • apărătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apărător (adj.)

  • 1. Care apără sau protejează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Apăra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX