13 definiții pentru anunța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anunța vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pzi: ~nu / E: fr annoncer] 1 A face cunoscut. 2 (Spc) A spune numele cuiva care a venit în vizită sau pentru afaceri.

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a încunoștința, a vesti, a da de știre. În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). Anunță-mă la tov. ministru.

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare).

ANUNȚÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință; a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anúnț. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare].

ANUNȚÁ vb. tr. a aduce la cunoștință. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare)

A ANUNȚÁ anúnț tranz. 1) (persoane) A aduce la cunoștință printr-un anunț; a înștiința; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmând să se producă în viitor. [1] 5) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: «5» după «3». — Ladislau Strifler

anunțà v. 1. a da de știre, a vesti: cele dintâi flori ce anunță primăvara la triștii călători BOL.; 2. a spune numele unei persoane care intră într’un salon; 3. a face cunoscut dinainte: barometrul anunță vreme frumoasă.

*2) anúnț, a v. tr. (fr. annoncer, d. lat. an-nuntiare. V. denunț). Fac cunoscut, public: a anunța o vînzare. Manifest: cerurile anunță gloria luĭ Dumnezeŭ. Prezic: barometru anunță timp frumos. Predic: a anunța evanghelia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță

anunțá vb., ind. prez. 1 sg. anúnț, 3 sg. și pl. anúnță, 1 pl. anunțăm


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANUNȚÁ vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. v. informa. 3. v. comunica. 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. v. declara. 6. v. prevesti.

ANUNȚA vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. a aviza, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (~ pe cineva despre ceva.) 3. a comunica, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. a declara. (~ deschisă ședința.) 6. a anticipa, a prevesti, a vesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o zi frumoasă.)

Intrare: anunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anunța
  • anunțare
  • anunțat
  • anunțatu‑
  • anunțând
  • anunțându‑
singular plural
  • anunță
  • anunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anu
(să)
  • anu
  • anunțam
  • anunțai
  • anunțasem
a II-a (tu)
  • anunți
(să)
  • anunți
  • anunțai
  • anunțași
  • anunțaseși
a III-a (el, ea)
  • anunță
(să)
  • anunțe
  • anunța
  • anunță
  • anunțase
plural I (noi)
  • anunțăm
(să)
  • anunțăm
  • anunțam
  • anunțarăm
  • anunțaserăm
  • anunțasem
a II-a (voi)
  • anunțați
(să)
  • anunțați
  • anunțați
  • anunțarăți
  • anunțaserăți
  • anunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • anunță
(să)
  • anunțe
  • anunțau
  • anunța
  • anunțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anunța

  • 1. A aduce la cunoștință.
    exemple
    • În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146.
      surse: DLRLC
    • Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Anunță-mă la tovarășul ministru.
        surse: DLRLC

etimologie: