18 definiții pentru antrepozit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit).

antrepozit sn [At: DA / V: (rar) in~, în~ / Pl: ~e / E: fr entrepôt cf depozit] (Înv) Clădire (publică), pentru depozitarea stocurilor de mărfuri, materiale etc.

*ANTREPOZIT (pl. -ite) sn. 1 Loc unde se țin mărfuri în cantitate mare 2 Magazin în care se vînd mărfurile asupra cărora Statul are monopolul: ~ul de sare [fr. entrepôt].

ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire special amenajată, unde se depozitează și se păstrează stocuri de marfă sau de materiale.

ANTREPOZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Fr. entrepôt (după depozit).

ANTREPOZIT s.n. Loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau de materiale. [Var. întrepozit s.n. / < fr. entrepôt, după depozit].

ANTREPOZIT s. n. loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau materiale. (după fr. entrepôt)

ANTREPOZIT ~e n. Magazie unde se depozitează mărfuri și materiale (mai ales pentru import-export). /<fr. entrepôt

*antrepózit n., pl. e (fr. entrepôt și acomodat după depozit). Loc, edificiŭ special de depus mărfuri: porturile comerciale-s prevăzute ca vaste antrepozite. – Rar și întrepózit.

întrepozit n. 1. locul unde se pun mărfuri în depozit; 2. prăvălie unde se vând mărfuri (tutun, spirtoase) monopolizate de Stat (după fr. entrepôt).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antrepozit s. n., pl. antrepozite

antrepozit s. n., pl. antrepozite

antrepozit s. n., pl. antrepozite

Intrare: antrepozit
antrepozit substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antrepozit
  • antrepozitul
  • antrepozitu‑
plural
  • antrepozite
  • antrepozitele
genitiv-dativ singular
  • antrepozit
  • antrepozitului
plural
  • antrepozite
  • antrepozitelor
vocativ singular
plural
întrepozit substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrepozit
  • ‑ntrepozit
  • întrepozitul
  • întrepozitu‑
  • ‑ntrepozitul
  • ‑ntrepozitu‑
plural
  • întrepozite
  • ‑ntrepozite
  • întrepozitele
  • ‑ntrepozitele
genitiv-dativ singular
  • întrepozit
  • ‑ntrepozit
  • întrepozitului
  • ‑ntrepozitului
plural
  • întrepozite
  • ‑ntrepozite
  • întrepozitelor
  • ‑ntrepozitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antrepozit, antrepozitesubstantiv neutru

  • 1. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.