ANTOFITĂ, antofite, s. f. (La pl.) Denumire dată plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes.

antofită sf [At: DEX² / Pl: ~te / E: fr antophytes] 1 (Lpl) Grup de plante cu flori. 2 (Lsg) Plantă care face parte din acest grup Si: spermatofită.

ANTOFITĂ, antofite, s. f. (La pl.) Nume dat plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes.

ANTOFITE s.f.pl. Denumire generică pentru plantele cu flori; fanerogame; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. anthophytes, cf. gr. anthos – floare, phyton – plantă].

ANTOFITE s. f. pl. fanerogame. (< fr. anthophytes)

!antofită adj. f. (plantă ~), s. f., pl. antofite

antofită s. f., g.-d. art. antofitei; pl. antofite

antofită s. f., pl. antofite

ANTOFITĂ s. v. fanerogamă.

ANTOFITĂ s. (BOT.) fanerogamă, spermatofită. (Plantele; cu flori sînt ~.)

ANTO- „floare, floral”. ◊ gr. anthos „floare” > fr. antho-, germ. id., engl. id. > rom. anto-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., biologie florală; ~carp (v. -carp), s. n., fruct înconjurat de caliciul cu tendință de creștere; ~cian (v. -cian), s. m., pigment din sucul celular al plantelor, care colorează florile, fructele și petalele în albastru, violet sau roșu; ~cliniu (v. -cliniu), s. n., receptaculul comun al florilor; ~clor (v. -clor), s. n., pigment galben-verzui din sucul celular al unor flori; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu flori; ~file (v. -fil₁), adj., s. f. pl., (insecte) care au o afinitate deosebită pentru flori; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură a plantelor cu flori; sin. fanerogame; ~for (v. -for), s. n., axă florală, situată între caliciu și corolă, care poartă petalele, staminele și pistilul; -geneză (v. -geneză), s. f., formare a florilor din părțile vegetale ale plantei; ~id (v. -id), adj., în formă de floare; ~lit (v. -lit₁), s. n., plantă fosilă în formă de floare; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Separare sau multiplicare a pieselor florale. 2. Metamorfoză regresivă a organelor florale; ~logie₁ (v. -logie₁), s. f., studiul sistematic al florilor; ~logie₂ (v. -logie₂), s. f., culegere de texte reprezentative din operele unuia sau ale mai multor autori; sin. crestomație; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere a florilor; ~taxie (v. -taxie), s. f., mod de așezare a florilor pe ramură sau pe axa inflorescenței; ~tropic (v. -tropic), adj., referitor la mișcările de curbare a florilor sub influența factorilor externi; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de celenterate marine sedentare, cuprinzînd polipii izolați (actiliniile) sau grupați în colonii (coralii, madreporii).