11 definiții pentru anticvă anticva


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antícvă sf vz anticva

ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua.

ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua.

ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua].

ANTÍCVĂ/ANTÍCVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripțiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua)

antícva sfs [At: DEX2 / V: -vă / E: lat antiqua] (Tip) Caracter de litere de tipar care respectă forma și proporțiile celor folosite pe inscripțiile din Roma antică.

ANTÍCVA s. f. v. antícvă.

anticva f. litere drepte, în opozițiune cu cele cursive (în tipografie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve

Intrare: anticvă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticvă
  • anticva
plural
  • anticve
  • anticvele
genitiv-dativ singular
  • anticve
  • anticvei
plural
  • anticve
  • anticvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticva
  • anticva
plural
  • anticve
  • anticvele
genitiv-dativ singular
  • anticve
  • anticvei
plural
  • anticve
  • anticvelor
vocativ singular
plural