6 definiții pentru anticritică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anticritică sf [At: MAIORESCU, CR. I, 237 / Pl: ~ici / E: ger Antikritik] (Rar) Critică a unei critici Si: (îvr) anticris.

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik.

ANTICRÍTICĂ s.f. (Rar) Critică a unei critici. [Cf. germ. Antikritik].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici

anticrítică s. f. (sil. -cri-) → critică

Intrare: anticritică
anticritică substantiv feminin
  • silabație: an-ti-cri-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticritică
  • anticritica
plural
  • anticritici
  • anticriticile
genitiv-dativ singular
  • anticritici
  • anticriticii
plural
  • anticritici
  • anticriticilor
vocativ singular
plural

anticritică

  • 1. rar Critică a unei critici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: