11 definiții pentru anfiladă
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANFILADĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade.
anfiladă sf [At: DEX2 / Pl: ~de / E: fr enfilade] 1 Șir de clădiri (de portice sau de colonade) care se succed în linie dreaptă. 2 (Îe) Tragere de ~ Tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANFILADĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
ANFILADĂ, anfilade, s. f. (Arhit.) Șir de clădiri ale căror fațade se văd alături în linie dreaptă, pe distanțe mari, sau șir de portice ori colonade ce se succed în linie dreaptă. ◊ (Mil., în expr.) Tragere de anfiladă = tragere care are țintele înșirate în lungul unei direcții perpendiculare sau oblice față de front.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANFILADĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. – Fr. enfilade.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANFILADĂ s.f. Șir, serie de lucruri (clădiri, portice, colonade etc.) așezate în linie unele după altele. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. [< fr. enfilade].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANFILADĂ s. f. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel. ♦ (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. (< fr. enfilade)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANFILADĂ ~e f. Șir de clădiri, de coloane, așezate în linie dreaptă, formând un ansamblu arhitectural. /<fr. enfilade
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anfiladă s. f., g.-d. art. anfiladei; pl. anfilade
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
anfiladă s. f., g.-d. art. anfiladei; pl. anfilade
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anfiladă s. f., g.-d. art. anfiladei; pl. anfilade
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anfiladă, anfiladesubstantiv feminin
- 1. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- enfilade DEX '09 DEX '98 DN