amvon amhon anvon ambon amvonă amvoană anvoană anvonă

amvon

  • 1. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX un exemplu
    exemple
    • În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.
      surse: DLRLC

etimologie:

5 definiții

amvón sn [At: VARLAAM, ap. HEM 1038 / V: (înv) -hon, an-, -vonă, -voană, anvoană, anvonă / Pl: -oane, -uri / E: vsl aмyвoньy, ngr ἄμβων] (Bis) Loc înălțat în biserică, de unde se citește Evanghelia sau se țin predici.

amvón (amvoáne), s. n. – Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. Mr. amvun. Ngr. ἄμβων, sau sl. amŭbonŭ.

amvon n. 1. tribuna depe care se predică sau se citește Evanghelia în biserică; 2. predicațiune; elocvența amvonului; 3. (și amvonă) fig. religiune: perind de a sale valuri amvona creștinească AL. [De origină slavo-greacă].

anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

amvón, amvoane, s.n. – (bis.) Podium sau balcon într-o biserică, de unde se citește evanghelia și se ține predica. – Din sl. amǔvonǔ (DER, DEX, MDA).

Intrare: amvon
substantiv neutru (N11) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anvon anvonul
plural anvoane anvoanele
genitiv-dativ singular anvon anvonului
plural anvoane anvoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambon ambonul
plural amboane amboanele
genitiv-dativ singular ambon ambonului
plural amboane amboanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvo amvona
plural amvone amvonele
genitiv-dativ singular amvone amvonei
plural amvone amvonelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvoa amvoana
plural amvoane amvoanele
genitiv-dativ singular amvoane amvoanei
plural amvoane amvoanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anvoa anvoana
plural anvoane anvoanele
genitiv-dativ singular anvoane anvoanei
plural anvoane anvoanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anvo anvona
plural anvone anvonele
genitiv-dativ singular anvone anvonei
plural anvone anvonelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amhon amhonul
plural amhoane amhoanele
genitiv-dativ singular amhon amhonului
plural amhoane amhoanelor
vocativ singular
plural
amvon (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvon amvonul
plural amvoane amvoanele
genitiv-dativ singular amvon amvonului
plural amvoane amvoanelor
vocativ singular
plural
amvon (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvon amvonul
plural amvonuri amvonurile
genitiv-dativ singular amvon amvonului
plural amvonuri amvonurilor
vocativ singular
plural

13 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (de obicei ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Slav (v. sl. amŭvonŭ < gr.).

amvón s. n., pl. amvoáne

AMVÓN ~oáne n. Mic balcon în biserică de unde se citește evanghelia și se predică. /<sl. amuvonu