7 definiții pentru amuzie (subst.)

AMUZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor de înțelegere, elaborare și exprimare muzicală (vocală sau instrumentală). ♦ (Rar) Ignoranță în ceea ce privește muzica. – Din lat. amusia.

AMUZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor de înțelegere, elaborare și exprimare muzicală (vocală sau instrumentală). ♦ (Rar) Ignoranță în ceea ce privește muzica. – Din lat. amusia.

amuzíe s. f., art. amuzía, g.-d. amuzíi, art. amuzíei

amuzíe s. f., art. amuzía, g.-d. amuzíi, art. amuzíei

AMUZÍE s.f. (Liv.) Ignoranță (mai ales în ceea ce privește muzica). ♦ Pierdere patologică a posibilității de a reproduce sau de a recunoaște o melodie, a perceperii tonurilor sau a însușirii de a înțelege expresivitatea muzicală; surditate. [Gen. -iei. / cf. fr. amusie, lat. amusia, gr. amousia].

AMUZÍE1 s. f. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală. (< fr. amusie, lat. amusia)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

amuzie (‹ gr. ἀμουσία, de la ἄμουσος [‹ ἀ privativ + μοῦσα], „străin de muze”), tulburare a facultăților muzicale. A. poate fi motrice (imposibilitatea de a cânta), în care caz percepția rămâne intactă, fiind afectată memoria muzicală sau poate fi senzorială (imposibilitatea de a distinge sunetele muzicale și de a recunoaște o melodie). A. se asociază în general cu tulburări globale ale funcțiunilor auditive sau cu afazia (pierderea înțelegerii și a folosinței diferitelor simboluri de comunicare, vorbite sau scrise, deși organele de emisie și de recepție pot fi intacte și în pofida integrității inteligenței).

Intrare: amuzie (subst.)
amuzie (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuzie amuzia
plural
genitiv-dativ singular amuzii amuziei
plural
vocativ singular
plural