7 definiții pentru amuși (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amușí2 vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: ~șesc / E: amuș1] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș1 (1) Si: a pănuși, a părui.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘÍ2, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amușí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 să amușeáscă

amușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amușeáscă

amușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușesc

Intrare: amuși (vb.)
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
singular plural
  • amușește
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amușesc
(să)
  • amușesc
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amușești
(să)
  • amușești
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușește
(să)
  • amușească
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
(să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
(să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușesc
(să)
  • amușească
  • amușeau
  • amuși
  • amușiseră
verb (VT332)
Surse flexiune: DOR, DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
singular plural
  • amușă
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amuș
(să)
  • amuș
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amuși
(să)
  • amuși
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușă
(să)
  • amușe
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
(să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
(să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușă
(să)
  • amușe
  • amușeau
  • amuși
  • amușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amuși (vb.)

  • 1. regional A curăța părul de pe pieile scoase din amuș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie: