8 definiții pentru amfimacru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amfimácru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr amphimacre] Unitate ritmică în retorica antică formată din trei silabe, prima și ultima lungi, cea din mijloc scurtă.

AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.[1]

  1. În original s. n., evident greșit. — LauraGellner

AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.[1]

  1. Am corectat genul (în DEX apare s. n.). — gall

AMFIMÁCRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].

AMFIMÁCRU s. m. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amfimácru (-ma-cru) s. m., art. amfimácrul; pl. amfimácri, art. amfimácrii

amfimácru s. m. (sil. -cru), art. amfimácrul; pl. amfimácri, art. amfimácrii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

amfimacru (< gr. ἀμφίμαϰρος, de la ἀμφί, „de ambele părți” și μαϰρός, „mare”, „lung”), picior (1) metric alcătuit dintr-o silabă scurtă între două lungi. E inversul amfibrahului*. Ex. – U -. Sin. cretic.

Intrare: amfimacru
  • silabație: -cru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amfimacru
  • amfimacrul
  • amfimacru‑
plural
  • amfimacri
  • amfimacrii
genitiv-dativ singular
  • amfimacru
  • amfimacrului
plural
  • amfimacri
  • amfimacrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)