ALTERNANT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternans, -ntis.

alternant, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr alternant] Care alternează.

*ALTERNANT adj. 1 Care alternează ¶ 2 🚜 Cultură ~ă, cultură alternativă [fr.].

ALTERNANT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternare.

ALTERNANT, -Ă, alternanți, -te, adj. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite) Care alternează.

ALTERNANT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Fr. alternant (lat. lit. alternans, -ntis).

ALTERNANT, -Ă adj. Care alternează. [Cf. fr. alternant].

ALTERNANT, -Ă adj. care alternează. (< fr. alternant)

alternant a. care alternează.

*alternánt, -ă adj. (lat. altérnans, -ántis; fr. -ant. Care alternează.

alternant adj. m., pl. alternanți; f. alternantă, pl. alternante

alternant adj. m., pl. alternanți; f. alternantă, pl. alternante

alternant adj. m., pl. alternanți; f. sg. alternantă, pl. alternante

anaforă alternantă (antiteză) se numește anafora pronominală, în care pronumele anaforic se repetă alternant (pers. I cu pers. a II-a sau a III-a), realizând o antiteză caracteristică (R): „Tu te scoli de cu noapte ca să răspunzi celor ce te consultă; el, ca să ajungă devreme cu armata acolo unde trebuie. Pe tine te trezește cântecul cocoșilor, pe el, al trompetelor etc.” (Q., vol. III, p. 66); „Ea un înger ce se roagă – el un demon ce visează; Ea o inimă de aur – el un suflet apostat; El, în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat- La picioarele Madonei, tristă, sfântă ea veghează.” (Eminescu)