10 definiții pentru alodiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alodiu sm, sn [At: ȘINCAI, HR. III, 277/3 / Pl: (sm) ~ii, (sn) ~ri / E: lat med allodium, cf ger Allod(ium)] (În Evul Mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate.

ALÓDIU, alodii, s. n. (În Evul Mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium.

ALÓDIU s. n. (În evul mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium.

ALÓDIU s.n. (Ist.; în orânduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpânire, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. [Pron. -diu. / < lat.med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all – tot, od – proprietate].

ALÓDIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. (< lat. allodium)

alodiu n. bun ereditar, moșie scutită (în vechiul drept feudal).

*alódiŭ n. (mlat. allódium, fr. alleu, d. vgerm. de sus allod [d. all, tot și od, moșie], de unde vine și fr. alleu). Moșie ereditară și independentă al căreĭ proprietar datorea numaĭ omagiŭ de vasalitate senioruluĭ. V. feud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alódiu [diu pron. dĭu] s. n., art. alódiul; pl. alódii, art. alódiile (-di-i-)

alódiu s. n. [-diu pron. -diu], art. alódiul; pl. alódii, art. alódiile (sil. -di-i-)

Intrare: alodiu
  • pronunție: alodĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alodiu
  • alodiul
  • alodiu‑
plural
  • alodii
  • alodiile
genitiv-dativ singular
  • alodiu
  • alodiului
plural
  • alodii
  • alodiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alodiu

  • 1. în Evul Mediu (În Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: