14 definiții pentru alo (interj.)

aló1 i [At: REV. CRIT. IV, 336 / E: ger hallo] (Trs) Pleacă!

aló2 i [At: SEBASTIAN, T. 188 / E: fr allo] 1 Exclamație convențională prin care, în convorbirile telefonice, cineva cheamă pe altcineva (și acesta din urmă răspunde, dând de știre că a stabilit legătura). 2 Exclamație de chemare în toate împrejurările, când cel care cheamă nu este observat și vrea să atragă atenția celui căruia i se adresează.

ALÓ, (2) alouri, interj., s. n. 1. Interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. 2. S. n. Apel telefonic. [Acc. și: (1) álo] – Din fr. allô.

ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Din fr. allô.

ALÓ interj. (Adesea repetat) Exclamație convențională cu care chemăm sau răspundem la telefon. Se îndreaptă spre telefonul din perete... ridică receptorul... Alo, alo. SEBASTIAN, T. 188. ◊ Exclamație de chemare. Alo, tovarășe, vino mai aproape.

ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Fr. allô.

ALÓ interj. Exclamație prin care se face apelul sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. [< fr. allô, cf. engl. hallo].

ALÓ2 interj., s. n. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare. (< fr. allo, engl. hallo)

aló interj. – Exclamație folosită la telefon. Fr. allo, din engl. hello. Se folosește exclusiv la convorbirile telefonice.

ALÓ interj. (se folosește pentru a chema sau a răspunde la telefon). /<fr. alló

*alló interj. de chemat pe cineva la telefon. – Cînd Graham Bell, inventatoru primuluĭ microfon, ĭ-a vorbit luĭ James Tresider, asistentu luĭ, care asculta la cel-lalt capăt al sîrmeĭ, acesta a exclamat: Allo, cuvînt pe care Graham l-a ales ca interj. de atras atențiunea celuĭ pe care-l chemĭ la telefon.

Intrare: alo (interj.)
alo (interj.)