5 definiții pentru alo (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÓ, (2) alouri, interj., s. n. 1. Interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. 2. S. n. Apel telefonic. [Acc. și: (1) álo] – Din fr. allô.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aló2 (apel telefonic) s. n., art. alóul (-lo-ul), pl. alóuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alo Dicționarele noastre îl explică din franțuzește. Se poate să fie just, dar francezii nu prea îl folosesc cînd vorbesc la telefon. S-a mai răspîndit la noi, ca interjecție, și în afara conversațiilor la telefon, pur și simplu pentru a striga pe cineva. Cu această întrebuințare vine sigur din nemțește și din ungurește (în franțuzește nu există): am asistat la răspândirea acestei interjecții prin anii 1930-1940, în mare parte prin romanele traduse (și pentru englezescul hello).

Intrare: alo (s.n.)
alo2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alo
  • aloul
  • alou‑
plural
  • alouri
  • alourile
genitiv-dativ singular
  • alo
  • aloului
plural
  • alouri
  • alourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alo (s.n.)

  • 1. Apel telefonic.
    surse: DEX '09

etimologie: