16 definiții pentru albeață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

albeață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/8 / V: (reg) ~bață / Pl: ~ețe / E: alb + -eață] 1 Albeală (2). 2 (Med) Leucom. 3 (Med; imp) Cataractă. 4 (Fig) Orbire. 5 (Îe) A avea ~ A nu percepe bine lucrurile. 6 (Fig; îae) A judeca greșit. 7 (Reg) Sclerotică. 8 (Bot; reg) Cerențel (Geum urbanum). 9 (Bot; reg) Punga-babei (Pulicaria dysenterica).

ALBEÁȚĂ, (1) albeți, s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257. Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23. Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106. ♦ Fig. Lumină. Albeți neprihănite curgeau din cer. MACEDONSKI, O. I 80. 2. Pată albă, opacă, formată pe cornee; leucom, (impropriu) cataractă. Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7. – Variantă; (1) albéțe (PANN, P. V. II 129) s. f.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. 2. Pată albă formată pe cornee; leucom; (impr.) cataractă. [Var.: (1) albéțe s. f.] – Din alb2 + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ f. 1) Culoare albă. ~a zăpezii. 2) Stare patologică constând în apariția pe cornela ochiului a unor pete albe; leucom. [G.-D. albeții; Sil. -bea-] /alb + suf. ~eață

albeață f. 1. însușirea lucrurilor albe; 2. pată albă ca o perdea care împiedică lumina ochiului (la om și la animale domestice). [Lat. ALBITIES].

albeáță f., pl. ețĭ (d. alb). Calitatea de a fi alb: albeața zăpeziĭ. Pată albă care se formează une-orĭ pe lumina ochĭuluĭ și împedecă vederea.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albeață s. f., g.-d. art. albeții

albeáță s. f., g.-d. art. albéții; (lumină) pl. albéți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBEÁȚĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. v. leucom. 3. v. cataractă.

ALBEAȚĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. (MED.) leucom, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. 3. (MED.) cataractă, (pop.) perdea, apă-albă, (Mold. și Transilv.) pohoială.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

albeáță, s.f. – (med. vet.) Boală care apare la oi sau la animalele mari, fie în urma unei lovituri, fie a unei afecțiuni. Pentru tratare se pisează zahăr sau sare care, printr-o țeavă, se suflă în ochi (Memoria, 2004: 1072). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „cataractă” (DRT, 2010). – Din lat. *albitia, -am (CDDA); din alb (< lat. albus) + suf. -eață.

albeáță, s.f. – (med. vet.) Boală care apare la oi sau la animalele mari, fie în urma unei lovituri, fie a unei afecțiuni. Pentru tratare se pisează zahăr sau sare care, printr-o țeavă, se suflă în ochi (Memoria 2004: 1072). – Din alb + -eață.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albeață s. f. sg. (intl.) 1. lenjerie de pat 2. argint; argintărie

Intrare: albeață
albeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albeață
  • albeața
plural
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
  • albeți
  • albețile
genitiv-dativ singular
  • albeți
  • albeții
plural
  • albeți
  • albeților
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albață
  • albața
plural
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albeață, albețesubstantiv feminin

  • 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257. DLRLC
    • format_quote Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23. DLRLC
    • format_quote Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
    • 1.1. figurat Lumină. DLRLC
      sinonime: lumină
      • format_quote Albeți neprihănite curgeau din cer. MACEDONSKI, O. I 80. DLRLC
  • 2. Leucom. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: leucom
    • format_quote Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7. DLRLC
  • 3. figurat Orbire. MDA2
    sinonime: orbire
    • chat_bubble A avea albeață = a nu percepe bine lucrurile. MDA2
      • chat_bubble A judeca greșit. MDA2
  • 4. regional Sclerotică. MDA2
    sinonime: sclerotică
  • 5. botanică regional (Geum urbanum) MDA2
    sinonime: cerențel
  • 6. botanică regional (Pulicaria dysenterica) MDA2
    sinonime: punga-babei
etimologie:
  • Alb + sufix -eață. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.