15 definiții pentru albeață albețe (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albeață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/8 / V: (reg) ~bață / Pl: ~ețe / E: alb + -eață] 1 Albeală (2). 2 (Med) Leucom. 3 (Med; imp) Cataractă. 4 (Fig) Orbire. 5 (Îe) A avea ~ A nu percepe bine lucrurile. 6 (Fig; îae) A judeca greșit. 7 (Reg) Sclerotică. 8 (Bot; reg) Cerențel (Geum urbanum). 9 (Bot; reg) Punga-babei (Pulicaria dysenterica).

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ, (1) albeți, s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257. Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23. Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106. ♦ Fig. Lumină. Albeți neprihănite curgeau din cer. MACEDONSKI, O. I 80. 2. Pată albă, opacă, formată pe cornee; leucom, (impropriu) cataractă. Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7. – Variantă; (1) albéțe (PANN, P. V. II 129) s. f.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. 2. Pată albă formată pe cornee; leucom; (impr.) cataractă. [Var.: (1) albéțe s. f.] – Din alb2 + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ f. 1) Culoare albă. ~a zăpezii. 2) Stare patologică constând în apariția pe cornela ochiului a unor pete albe; leucom. [G.-D. albeții; Sil. -bea-] /alb + suf. ~eață

albeață f. 1. însușirea lucrurilor albe; 2. pată albă ca o perdea care împiedică lumina ochiului (la om și la animale domestice). [Lat. ALBITIES].

albeáță f., pl. ețĭ (d. alb). Calitatea de a fi alb: albeața zăpeziĭ. Pată albă care se formează une-orĭ pe lumina ochĭuluĭ și împedecă vederea.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albeáță s. f., g.-d. art. albéții

albeáță s. f., g.-d. art. albéții; (lumină) pl. albéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBEÁȚĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. v. leucom. 3. v. cataractă.

ALBEAȚĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. (MED.) leucom, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. 3. (MED.) cataractă, (pop.) perdea, apă-albă, (Mold. și Transilv.) pohoială.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

albeáță, s.f. – (med. vet.) Boală care apare la oi sau la animalele mari, fie în urma unei lovituri, fie a unei afecțiuni. Pentru tratare se pisează zahăr sau sare care, printr-o țeavă, se suflă în ochi (Memoria, 2004: 1072). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „cataractă” (DRT, 2010). – Din lat. *albitia, -am (CDDA); din alb (< lat. albus) + suf. -eață.

albeáță, s.f. – (med. vet.) Boală care apare la oi sau la animalele mari, fie în urma unei lovituri, fie a unei afecțiuni. Pentru tratare se pisează zahăr sau sare care, printr-o țeavă, se suflă în ochi (Memoria 2004: 1072). – Din alb + -eață.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albeață s. f. sg. (intl.) 1. lenjerie de pat 2. argint; argintărie

Intrare: albeață
albeață substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albeață
  • albeața
plural
genitiv-dativ singular
  • albeți
  • albeții
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
  • albeți
  • albețile
genitiv-dativ singular
  • albeți
  • albeții
plural
  • albeți
  • albeților
vocativ singular
plural

albeață albețe (2)

  • 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albiciune albime 3 exemple
    exemple
    • Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257.
      surse: DLRLC
    • Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23.
      surse: DLRLC
    • Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -eață.
    surse: DEX '98 DEX '09