9 definiții pentru alăturare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alăturare sf [At: CANTEMIR, IST. 108 / Pl: ~rări / E: alătura] 1 Așezare alături Si: alăturat1 (1), alipire (1), alipit1 (1). 2 (Înv) Învecinare. 3 (Înv) Apropiere de ceva Si: alăturat1 (3). 4 (Înv) Adăugare. 5 (Înv) Aderare la o cauză, la o mișcare Si: (Înv) alăturat1 (5). 6 Comparare.

ALĂTURÁRE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura și rezultatul ei. – V. alătura.

ALĂTURÁRE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura și rezultatul ei. – V. alătura.

ALĂTURÁRE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura; punere alături (uneori cu scopul de a înlesni o comparație).

ALĂTURÁRE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura.

alăturare f. anex, comparațiune: fără alăturare, incomparabil.

alăturáre f. Acțiunea de a alătura, de a anexa, de a compara.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alăturáre s. f., g.-d. art. alăturắrii; pl. alăturắri

alăturáre s. f., g.-d. art. alăturării; pl. alăturări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALĂTURÁRE s. (livr.) juxtapunere. (~ unor elemente.)

Intrare: alăturare
alăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alăturare
  • alăturarea
plural
  • alăturări
  • alăturările
genitiv-dativ singular
  • alăturări
  • alăturării
plural
  • alăturări
  • alăturărilor
vocativ singular
plural

alăturare

  • 1. Acțiunea de a (se) alătura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: juxtapunere

etimologie:

  • vezi alătura
    surse: DEX '98 DEX '09