13 definiții pentru agrotehnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agrotéhnică sfs [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 112, 5/5 / E: agro- + tehnică] Știință a vegetației și mijloacelor de ameliorare a plantelor.

AGROTÉHNICĂ s. f. Știință care studiază factorii de vegetație ai plantelor cultivate și metodele de a-i influența în scopul măririi recoltelor. Folosirea agrotehnicii înaintate aduce belșugul recoltei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2657.

AGROTÉHNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu tehnica menținerii și creșterii fertilității pământului arabil.- Din agro- + tehnică.

AGROTÉHNICĂ s.f. Știință care studiază tehnica menținerii și creșterii fertilității solului arabil. ♦ Totalitatea procedeelor de cultură care se aplică unei plante. [< rus. agrotehnika, cf. gr. agros – ogor, techne – meșteșug].

AGROTÉHNICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. [G.-D. agrotehnicii] /<rus. agrotehnika

AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f. adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).

AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).

AGROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie. ◊ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agrotéhnică (a-gro-) s. f., g.-d. art. agrotéhnicii

agrotéhnică s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. agrotéhnicii

agrotehnică, gen. agrotehnicii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGROTÉHNICĂ s. agrologie.

Intrare: agrotehnică
  • silabație: a-gro-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrotehnică
  • agrotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • agrotehnici
  • agrotehnicii
plural
vocativ singular
plural

agrotehnică

  • 1. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: agrologie un exemplu
    exemple
    • Folosirea agrotehnicii înaintate aduce belșugul recoltei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2657.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: