10 definiții pentru agrăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agrăi vt [At: HEM 527 / Pzi: ~esc / E: a- + grăi cf ger anredere, ansprechen] (Reg) A adresa cuiva vorbe.

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A3 + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A3 + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vorbi cuiva, a adresa cuiva vorba. El vrea s-o agrăiască, dar sînge, nu cuvinte, îi bîlbîie pe buză. COȘBUC, P. II 202. ◊ Intranz. Da Ileana agrăia: Pe-a cui seamă mă duci? RETEGANUL, P. III 21.

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – Din a3 + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

agrăĭésc v. intr. Cor. Grăĭesc, cuvîntez, vorbesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agrăí (a ~) (reg.) (a-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiésc, imperf. 3 sg. agrăiá; conj. prez. 3 să agrăiáscă

agrăí vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiésc, imperf. 3 sg. agrăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. agrăiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

agrăí, agrăiesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A avertiza, a preveni: „De păstorul de pe Rotunda îi plăcea și zânei și de multe ori zâna l-a agrăit să nu meargă la fete” (Bilțiu-Dăncuș, 2005:130). 2. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea, 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).

agrăí, agrăiesc, vb. tranz. – 1. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).

Intrare: agrăi
  • silabație: a-gră-i
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agrăi
  • agrăire
  • agrăit
  • agrăitu‑
  • agrăind
  • agrăindu‑
singular plural
  • agrăiește
  • agrăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agrăiesc
(să)
  • agrăiesc
  • agrăiam
  • agrăii
  • agrăisem
a II-a (tu)
  • agrăiești
(să)
  • agrăiești
  • agrăiai
  • agrăiși
  • agrăiseși
a III-a (el, ea)
  • agrăiește
(să)
  • agrăiască
  • agrăia
  • agrăi
  • agrăise
plural I (noi)
  • agrăim
(să)
  • agrăim
  • agrăiam
  • agrăirăm
  • agrăiserăm
  • agrăisem
a II-a (voi)
  • agrăiți
(să)
  • agrăiți
  • agrăiați
  • agrăirăți
  • agrăiserăți
  • agrăiseți
a III-a (ei, ele)
  • agrăiesc
(să)
  • agrăiască
  • agrăiau
  • agrăi
  • agrăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agrăi

  • 1. regional A adresa cuiva vorba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • El vrea s-o agrăiască, dar sînge, nu cuvinte, îi bîlbîie pe buză. COȘBUC, P. II 202.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Da Ileana agrăia: Pe-a cui seamă mă duci? RETEGANUL, P. III 21.
      surse: DLRLC

etimologie: