13 definiții pentru agilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agilitate sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~tăți / E: fr agilité, lat agilitas, -atis] 1 Ușurință în mișcări. 2 Suplețe. 3 Îndemânare.

AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. – Din fr. agilité, lat. agilitas, -atis.

AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. – Din fr. agilité, lat. agilitas, -atis.

AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări, suplețe. V. agerime. Acrobatul dă dovadă de multă agilitate. ♦ Ușurință în executarea la un instrument muzical a unei bucăți grele. V. virtuozitate.

AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe. – Fr. agilité (lat. lit. agilitas, -atis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agilitáte s. f., g.-d. art. agilitắții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGILITÁTE s. v. sprinteneală.

AGILITÁTE s.f. Sprinteneală, vioiciune, suplețe. [Cf. fr. agilité, lat. agilitas].

AGILITÁTE s. f. calitatea de a fi agil; sprinteneală, îndemânare. (< fr. agilité, lat. agilitas)

AGILITÁTE f. Caracter agil; ușurință în mișcări; vioiciune; iuțeală; sprinteneală. ~ de acrobat. [G.-D. agilității] /<fr. agilité, lat. agilitas, ~atis

agilitate f. mare ușurință de a se mișca, de a se mlădia.

*agilitáte f. (lat. agílitas, -átis). Agerime, sprintenie.

agilitáte s. f., g.-d. art. agilității

AGILITATE s. agerime, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, suplețe, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.)

Intrare: agilitate
agilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agilitate
  • agilitatea
plural
  • agilități
  • agilitățile
genitiv-dativ singular
  • agilități
  • agilității
plural
  • agilități
  • agilităților
vocativ singular
plural

agilitate

etimologie: