13 definiții pentru agerime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGERIME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.

AGERIME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.

agerime sf [At: MARIAN, S.R. II, 82 / Pl: ~mi / E: ager + -ime] 1 (Rar; privind mișcări) Iuțime. 2 (Cu referire la minte) Inteligență. 3 (Înv; lpl) Exerciții de înviorare practicate de soldați înainte de programul instructiv-militar.

AGERIME sf. 1 Iuțeală, vioiciune, ușurință (la alergat, la sbor): aleargă cu multă ~ 2 Îndemînare, dibăcie: mîinile-i reci și tremurînde pare că pierduse îndemînatica lor ~ (ODOB.) 3 Pătrundere, istețime: cu ~a minții și cu înțelepciunea-i firească domni în pace toată viața lui (ISP.) [ager].

AGERIME s. f. 1. Calitatea de a fi ager, ușurință în mișcări, îndemînare fizică; sprinteneală, dibăcie. Cu mare agerime, lelea noastră Ileana... a tras unul după altul pe ostrov doi lini. SADOVEANU, N. F. 105. 2. (Uneori determinat prin «a minții») Capacitate de a înțelege ceva cu ușurință; putere de pătrundere, istețime. Întrecea pe amîndoi frații săi și în agerimea minții și în puterea brațelor. SBIERA, P. 99.

AGERIME s. f. Calitatea de a fi ager; sprinteneală; vioiciune, pătrundere; istețime. – Din ager + suf. -ime.

AGERIME ~i f. 1) Caracter ager. 2) Putere de pătrundere (în esența lucrurilor, fenomenelor etc.). /ager + suf. ~ime

agerime f. 1. calitatea lucrului ager: ei se luptă cu agerime BOL.; 2. fig. pătrundere, minte ageră.

ageríme f. Calitatea de a fi ager, agilitate. Fig. Pătrundere, pricepere. – Vechĭ și ageríe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agerime s. f., g.-d. art. agerimii

agerime s. f., g.-d. art. agerimii

agerime s. f., g.-d. art. agerimii; pl. agerimi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGERIME s. 1. v. sprinteneală. 2. v. inteligență. 3. v. acuitate.

AGERIME s. 1. agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, suplețe, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.) 2. deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (~ cuiva.) 3. acuitate, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.)

Intrare: agerime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agerime
  • agerimea
plural
  • agerimi
  • agerimile
genitiv-dativ singular
  • agerimi
  • agerimii
plural
  • agerimi
  • agerimilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agerime, agerimisubstantiv feminin

  • 1. Calitatea de a fi ager. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu mare agerime, lelea noastră Ileana... a tras unul după altul pe ostrov doi lini. SADOVEANU, N. F. 105. DLRLC
  • 2. Capacitate de a înțelege ceva cu ușurință; putere de pătrundere. MDA2 DLRLC
    • format_quote Întrecea pe amîndoi frații săi și în agerimea minții și în puterea brațelor. SBIERA, P. 99. DLRLC
  • 3. învechit (la) plural Exerciții de înviorare practicate de soldați înainte de programul instructiv-militar. MDA2
etimologie:
  • Ager + sufix -ime. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.