11 definiții pentru agerime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ageríme sf [At: MARIAN, S.R. II, 82 / Pl: ~mi / E: ager + -ime] 1 (Rar; privind mișcări) Iuțime. 2 (Cu referire la minte) Inteligență. 3 (Înv; lpl) Exerciții de înviorare practicate de soldați înainte de programul instructiv-militar.

AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.

AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.

AGERÍME s. f. 1. Calitatea de a fi ager, ușurință în mișcări, îndemînare fizică; sprinteneală, dibăcie. Cu mare agerime, lelea noastră Ileana... a tras unul după altul pe ostrov doi lini. SADOVEANU, N. F. 105. 2. (Uneori determinat prin «a minții») Capacitate de a înțelege ceva cu ușurință; putere de pătrundere, istețime. Întrecea pe amîndoi frații săi și în agerimea minții și în puterea brațelor. SBIERA, P. 99.

AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager; sprinteneală; vioiciune, pătrundere; istețime. – Din ager + suf. -ime.

AGERÍME ~i f. 1) Caracter ager. 2) Putere de pătrundere (în esența lucrurilor, fenomenelor etc.). /ager + suf. ~ime

agerime f. 1. calitatea lucrului ager: ei se luptă cu agerime BOL.; 2. fig. pătrundere, minte ageră.

ageríme f. Calitatea de a fi ager, agilitate. Fig. Pătrundere, pricepere. – Vechĭ și ageríe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ageríme s. f., g.-d. art. agerímii

ageríme s. f., g.-d. art. agerímii; pl. agerími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGERÍME s. 1. v. sprinteneală. 2. v. inteligență. 3. v. acuitate.

AGERIME s. 1. agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, suplețe, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.) 2. deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (~ cuiva.) 3. acuitate, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.)

Intrare: agerime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agerime
  • agerimea
plural
genitiv-dativ singular
  • agerimi
  • agerimii
plural
vocativ singular
plural

agerime

  • 1. Calitatea de a fi ager.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dibăcie sprinteneală vioiciune un exemplu
    exemple
    • Cu mare agerime, lelea noastră Ileana... a tras unul după altul pe ostrov doi lini. SADOVEANU, N. F. 105.
      surse: DLRLC
  • 2. Capacitate de a înțelege ceva cu ușurință; putere de pătrundere.
    exemple
    • Întrecea pe amîndoi frații săi și în agerimea minții și în puterea brațelor. SBIERA, P. 99.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ager + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09