7 definiții pentru afrontare afruntare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afrontare sf [At: DEX2 / V: -run- / E: afronta] 1 (Rar) înfruntare. 2 (Med) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare.

AFRONTÁRE s. f. (Med.) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia. [Var.: afruntáre s. f.] – Cf. afrunta.

AFRONTÁRE s.f. Acțiunea de a afronta și rezultatul ei. [< afronta].

afruntare sf vz afrontare

AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii

afrontáre/afruntáre s. f. (sil. -fron- /-frun-), g.-d. art. afrontării/afruntării; pl. afrontări/afruntări

Intrare: afrontare
afrontare substantiv feminin
  • silabație: a-fron-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afrontare
  • afrontarea
plural
  • afrontări
  • afrontările
genitiv-dativ singular
  • afrontări
  • afrontării
plural
  • afrontări
  • afrontărilor
vocativ singular
plural
afruntare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afruntare
  • afruntarea
plural
  • afruntări
  • afruntările
genitiv-dativ singular
  • afruntări
  • afruntării
plural
  • afruntări
  • afruntărilor
vocativ singular
plural

afrontare afruntare

  • 1. medicină Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia.
    surse: DEX '09 MDA2
  • surse: MDA2
  • 3. Acțiunea de a afronta și rezultatul ei.
    surse: DN

etimologie:

  • Cf. afrunta
    surse: DEX '09
  • afronta
    surse: MDA2 DN