10 definiții pentru afonizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFONIZARE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.
AFONIZARE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afonizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: fr aphonisation] (Lin) Asurzire a unui sunet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFONIZARE s.f. (Lingv.) Pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. [Cf. fr. aphonisation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFONIZARE s. f. pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. (< afoniza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afonizare s. f., g.-d. art. afonizării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afonizare s. f., g.-d. art. afonizării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afonizare s. f., g.-d. art. afonizării; pl. afonizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AFONIZARE s. (FON.) asurzire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AFONIZARE (ASURZIRE) s. f. (< afoniza, cf. fr. aphoniser): fenomen fonetic care constă în pierderea vibrațiilor glotale la sunetele sonore. Astfel: pronunțările „supteran” și „supțire” ale cuvintelor subteran și subțire se explică prin a. consoanei b, prin transformarea ei din consoană sonoră în consoană surdă.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
AFONIZARE Pierdere a sonorității* de către sunetele (vocale și anumite consoane) care posedă această trăsătură, ca urmare a suprimării vibrațiilor glotale, în anumite condiții fonetice; sin. devocalizare, asurzire. În română, mai ales în poziție finală, vocalele prezintă alofone* afonizate. Există o serie de factori care favorizează realizările afonizate ale vocalelor finale; natura sunetului precedent (o consoană surdă), poziția accentului* în cuvânt (mai ales accentuarea paroxitonă), tempoul vorbirii (mai ales tempoul allegro) etc. Un statut aparte în română îl are /i/, a cărui realizare afonizată și asilabică este obligatorie în poziție finală neaccentuată, după o consoană sau un grup de consoane (cu excepția grupurilor care au ca al doilea membru consoanele [l] sau [r]); [i] afonizat funcționează ca marcă a pluralului nearticulat al multor nume (pomi, cerbi, buni, albi) și a persoanei a II-a sg. a verbelor (dormi, cobori, începi, ari). Sonantele* II, m n/ prezintă, de asemenea, alofone afonizate, în poziție finală, atunci când sunt precedate de alte consoane (azvârl, istm, cârn). Afonizarea consoanelor se poate produce și prin asimilare* exercitată de o consoană surdă asupra uneia sonore, în cuvânt sau în fonetică sintactică. Vezi și ASIMILARE. L.I.R.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
afonizare, afonizărisubstantiv feminin
- 1. Asurzire (a unui sunet). DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: asurzire
etimologie:
- afon DEX '09 DEX '98 DN
- aphonisation MDA2