12 definiții pentru afin (jur.; s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.
afin2, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf, a (Persoană) care este rudă prin alianță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFÍN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AFÍN ~i m. jur. Rudă prin alianță. /<lat. affinis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
afín2 (rudă) s. m., pl. afíni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afín (rudă) s. m., pl. afíni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afin (juridic)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
afin, -nă (rudă prin alianță).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
afin, -ă (persoană) afină
- 1. Persoană aflată în raport juridic de afinitate.surse: DEX '09 DLRLC
etimologie:
- limba latină affinissurse: DEX '09 DEX '98 DN