14 definiții pentru afină (bot.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

áfină sf [At: DA / Pl: ~ne / E: afin1 + ] Fruct comestibil al afinului1.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Forma feminină a lui afin1.

AFÍNĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului, în formă de bobiță neagră-albăstruie, cu gust ușor astringent. Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1.

ÁFINĂ ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin

afină f. broboană de afin din care se fac conserve și siropuri răcoritoare; sucul lor roșu închis se întrebuințează spre a văpsi stofe și pentru colorarea artificială a vinurilor.

áfină f., pl. e (din dafin infl. de lat. ácinus și ácinum, pl. ácina, bobiță, bacă. D. rom. vine ung. afónya și áfonya. Fruct de afin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine

áfină (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VACCINIUM L., AFINE, fam. Ericaceae. Gen originar din emisfera nordică, din regiunile arctice pînă în munții din regiunile tropicale, cca 148 specii, arborași erecți sau repenți. Frunze caduce sau persistente, alterne, cu pețioli scurți, întregi sau dentate. Flori solitare sau în raceme terminale sau axilare, corolă albă, roz, roșie, cilindrică sau campanulată, cu 4-5 lacinii, 8 sau 10 stamine, ovar inferior cu 4-10 loji, antere cu apendice. Fruct, bacă cu multe semințe.

Vaccinium myrtillus L., « Afine ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (corolă verde-deschis cu nuanță de roșu-carmin, sferică, cu 5 lacinii, 10 stamine) singulare, pendente în axa frunzelor. Frunze ovate, ascuțite la vîrf, fin-serate, verzi, caduce. Arbust, 0,45- 0,50 m înălțime foarte ramificat, semitîrîtor. Tulpini și lujeri glabri, verzi. Fruct sferic, bacă neagră-albăstruie.

Intrare: afină (bot.)
afină1 (bot.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afină
  • afina
plural
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afine
  • afinei
plural
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
plural

afină (bot.)

  • 1. Fructul comestibil al afinului, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09