9 definiții pentru afină (jur.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afin2, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf, a (Persoană) care este rudă prin alianță.

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.

AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].

AFÍN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne

afínă (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne

afin, -nă (rudă prin alianță).

Intrare: afină (jur.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afi
  • afina
plural
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afine
  • afinei
plural
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
  • afi
  • afino
plural
  • afinelor

afin, -ă (persoană) afin afină

  • 1. Persoană aflată în raport juridic de afinitate.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: