15 definiții pentru afif

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFIF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.

afif, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 530 / Pl: ~i, ~e / E: tc hafif] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care nu are nici un ban Si: lefter, (reg) afifiu, ififliu.

AFIF adj. Pop. Mold. Fără nici un ban în pungă, lefter: ian privește bănărit, de unde eram ~ de parale (ALECS.) [tc.-ar. hafif].

AFIF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.

AFIF adj. invar. (Mold., familiar) Lipsit de bani, fără o lescaie în buzunar, lefter. [Era] vecinic afif și vecinic furios pe țară. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. Mă trezesc tufă-n pungă, tufă în buzunar, afif! Dar ce-mi pasă! ALECSANDRI, T. 530.

AFIF adj. invar. (Reg.) Lipsit de bani; lefter – Tc. afif „ușor, sprinten”.

afif adv. Mold. pop. (ironic) sărac, făr’o para; tufă în pungă, tufă în buzunar, afif! AL. [Turc. HAFIF, ușor, sprinten, de unde ușurel la pungă].

afíf adj. fix (turc. [d. ar.] hafif, ușor. V. ififliŭ). Mold. Fam. Fără banĭ, ififliŭ: a rămînea afif.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afif (reg., înv.) adj. m., pl. afifi; f. afi, pl. afife

afif (reg.) adj. m., pl. afifi; f. afifă, pl. afife

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afif, adj. – Lefter, fără bani. Tc. hafif „ușor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 și Șeineanu, II, 9 pare a fi același cuvînt.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afif, -ă, afifi, -e adj. lipsit de bani, lefter

Intrare: afif
afif adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afif
  • afiful
  • afifu‑
  • afi
  • afifa
plural
  • afifi
  • afifii
  • afife
  • afifele
genitiv-dativ singular
  • afif
  • afifului
  • afife
  • afifei
plural
  • afifi
  • afifilor
  • afife
  • afifelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afif, afiadjectiv

  • 1. regional (și) substantivat Care nu are niciun ban. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote [Era] vecinic afif și vecinic furios pe țară. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. DLRLC
    • format_quote Mă trezesc tufă-n pungă, tufă în buzunar, afif! Dar ce-mi pasă! ALECSANDRI, T. 530. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă hafif „ușor, sprinten” DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.