10 definiții pentru ififliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”.

IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”.

ififliu, ~ie a [At: CARAGIALE, S. N. 22 / Pl: ~ii / E: tc hafifli „ușor”] (Mun; fam; înv) Cu o situație financiară precară.

IFIFLÍU, ififlii, adj. m. (Regional și familiar) Care n-are bani, care n-are nici o lețcaie. Era om de seamă, însă cam ififliu pe potriva greutăților casei lui. CARAGIALE, O. III 32.

ififliu a. pop. sărăcuț: e ififliu, lefter de parale. [Turc. HAFIFLI (v. afif)].

ififlíŭ, -e adj. (turc. hafifli. V. afif). Munt. Fam. Afif, rămas fără banĭ: am rămas ififliŭ, cu punga ififlie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ififlíu (reg.) (-fi-fliu) adj. m., f. ififlíe; pl. m. și f. ififlíi

ififlíu adj. m. (sil. -fliu), f. ififlíe; pl. m. și f. ififlíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ififlíu (ififlíe), adj. – Lefter, fără un ban. – Tc. hafifli „ușor”, cf. afif (DAR).

Intrare: ififliu
ififliu adjectiv
  • silabație: i-fi-fliu
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ififliu
  • ififliul
  • ififliu‑
  • ififlie
  • ififlia
plural
  • ififlii
  • ififliii
  • ififlii
  • ififliile
genitiv-dativ singular
  • ififliu
  • ififliului
  • ififlii
  • ififliei
plural
  • ififlii
  • ififliilor
  • ififlii
  • ififliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ififliu

  • 1. regional familiar Care a rămas fără nici un ban.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lefter un exemplu
    exemple
    • Era om de seamă, însă cam ififliu pe potriva greutăților casei lui. CARAGIALE, O. III 32.
      surse: DLRLC

etimologie: