10 definiții pentru afazic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afázic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aphasique] 1 a De afazie. 2 a Privitor la afazie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de afazie.

AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique.

AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique.

AFÁZIC, -Ă, afazici, -e, adi. De afazie, privitor la afazie. Fenomene afazice. ◊ (Substantivat) Persoană care suferă de afazie.

AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. De afazie, privitor la afazie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de afazie. – Fr. aphasique.

AFÁZIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de afazie. [< fr. aphasique].

AFÁZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de afazie. (< fr. aphasique)

*afázic, -ă adj. și s. (d. afazie). Bolnav de afazie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice

afázic adj. m., s. m., pl. afázici; f. sg. afázică, pl. afázice

Intrare: afazic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afazic
  • afazicul
  • afazicu‑
plural
  • afazici
  • afazicii
genitiv-dativ singular
  • afazic
  • afazicului
plural
  • afazici
  • afazicilor
vocativ singular
  • afazicule
  • afazice
plural
  • afazicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afazic, -ă (persoană) afazic afazică

  • 1. Persoană care suferă de afazie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: