13 definiții pentru aeronautică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AERONAÚTICĂ s. f. Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor; știința care se ocupă cu navigația aeriană. Școală de aeronautică.

AERONAÚTICĂ s. f. Tehnica construirii aeronavelor; știința care se ocupă cu navigația aerienă. – După fr. aéronautique.

AERONAÚTICĂ s.f. Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor; știința navigației aeriene. [Gen. -cii. / < fr. aéronautique].

AERONAÚTICĂ f. 1) Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor. 2) Știință care se ocupă cu studiul navigației aeriene. [G.-D. aeronauticii] /<fr. aéronautique

aeronautică f. acelaș sens cu aerostatică și aerostațiune: Școala de aeronautică din București.

aeronaútic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aéronautique] 1-2 sf Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor. 3 sf Știința navigației aeriene. 4-6 a Care aparține aeronauticii (1-3). 7-9 a Privitor la aeronautică (1-3).

AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique.

AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéronautique.

AERONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la aeronautică. II. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene. (< fr. aéronautique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aeronaútică s. f., g.-d. aeronaútici, art. aeronaúticii

aeronaútică s. f., g.-d. art. aeronaúticii

aeronautică, gen. aeronauticii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AERONAUTICĂ ramură a științei, tehnicii și tehnologiei care are drept obiect de studiu și experimentare domeniul navigației aeriene, construcția de aparate zbor și legile care stabilesc condițiile zborului în atmosferă cu viteze subsonice și hipersonice. În funcție de aplicațiile sale, aeronautica se poate împărți în: aeronautica civilă, aeronautica militară și aeronautica sportivă, aceasta din urmă valorificând construcțiile, tehnica și măiestria din aeronautică în competiții cu caracter sportiv, dezvoltând un organism sănătos, îndemânarea, reflexele, curajul, voința, etc.

Intrare: aeronautică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aeronautică
  • aeronautica
plural
genitiv-dativ singular
  • aeronautici
  • aeronauticii
plural
vocativ singular
plural

aeronautică

  • 1. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Școală de aeronautică.
      surse: DLRLC

etimologie: