18 definiții pentru adiție adițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adiție sf [At: MACAROVICI, CH. 442/ V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr addition, lat additio] 1 (Mat; înv) Adunare. 2 (Chm) Adăugare. 3 (Chm; îs) Reacție de ~ Reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 4 (Fzl; îs) ~ latentă Apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma unor excitații succesive Si: (înv) sumație. corectată modificată

ADÍȚIE s. f. 1. (Chim.) Adăugare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adíție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma mai multor excitații succesive; sumație. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio.

ADÍȚIE s. f. 1. (Chim.) Adăugare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adiție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma unor excitații succesive; sumație. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio.

ADÍȚIE, adiții, s. f. (Chim.) Adăugare. Adiție de clor la etilen. Reacție de adiție. – Pronunțat: -ți-e.

ADÍȚIE, adiții, s. f. (Chim.) Adăugare. ♦ (Mat.) Adunare. [Var.: adițiúne s. f.] – Fr. addition (lat. lit. additio, -onis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adíție (-ți-e) s. f., art. adíția (-ți-a), g.-d. adíții, art. adíției


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADÍȚIE s. 1. (CHIM.) adăugare. (Produs de ~.) 2. (FIZIOL.) adiție latentă = sumație.

ADÍȚIE s.f. (Chim.) Adăugare. ♦ (Mat.) Adunare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat; (Fiziol.) Adiție latentă = sumație. [Gen. -iei, var. adițiune s.f. / cf. fr. addition, lat. additio].

ADÍȚIE s. f. 1. adăugare. ♦ (chim.) reacție de ~ = reacție prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată. 2. (mat.) adunare. (< fr. addition, lat. additio)

ADÍȚIE ~i f. 1) Adaos de lucruri de același fel; adăugare. ◊ Reacție de ~ reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2) mat. Operație de adunare a două sau mai multe numere. /<lat. additio, ~onis, fr. addition

adițiúne sf vz adiție

ADIȚIÚNE s.f. v. adiție. [și DLRM]

adițiune f. 1. adaos de lucruri asemenea; 2. Aritm. adunare.

*adițiúne f. (lat. additio, -ónis. V. tradițiune). Acțiunea de a adăuga. Totalu uneĭ note de cheltuĭelĭ, socoteală. Aritm. Adunare.

adíție s. f. (sil. -ți-e), art. adíția (sil. -ți-a), g.-d. art. adíției; pl. adíții

ADIȚIE s. 1. (CHIM.) adăugare. (Produs de ~.) 2. (FIZIOL.) adiție latentă = sumație.

Intrare: adiție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiție
  • adiția
plural
  • adiții
  • adițiile
genitiv-dativ singular
  • adiții
  • adiției
plural
  • adiții
  • adițiilor
vocativ singular
plural
adițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adițiune
  • adițiunea
plural
  • adițiuni
  • adițiunile
genitiv-dativ singular
  • adițiuni
  • adițiunii
plural
  • adițiuni
  • adițiunilor
vocativ singular
plural

adiție adițiune

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Adiție de clor la etilen.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. fiziologie (în) sintagmă Adíție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma mai multor excitații succesive.
    surse: DEX '09 DN sinonime: sumație
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN

etimologie: