9 definiții pentru adăpostire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăpostire sf [At: MINEIUL (1776), 892/2 / Pl: ~ri / E: adăposti] 1 Punere într-un loc ferit Si: adăpostit1. 2 Pripășire (1). 3 (Înv; ccr) Adăpost (1).

ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei. – V. adăposti.

ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei. – V. adăposti.

ADĂPOSTÍRE S. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; punere la adăpost, apărare, ocrotire. Pentru adăpostirea lor... zidi... și un turn de piatră. NEGRUZZI, S. I 213. ♦ Adăpost, azil, refugiu. Pe Andrei Băthory... îl ucise un săcui la care ceruse adăpostire. ISPIRESCU, M. V. 44. Codrii... au a-i da adăpostire De necazul vreunui tiran. CONACHI, P. 263.

ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; adăpost.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adăpostíre s. f., g.-d. art. adăpostírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADĂPOSTÍRE s. v. găzduire.

adăpostíre s. f., g.-d. art. adăpostírii; pl. adăpostíri

ADĂPOSTIRE s. găzduire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ în casa lui.) erată

Intrare: adăpostire
adăpostire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăpostire
  • adăpostirea
plural
  • adăpostiri
  • adăpostirile
genitiv-dativ singular
  • adăpostiri
  • adăpostirii
plural
  • adăpostiri
  • adăpostirilor
vocativ singular
plural

adăpostire

etimologie:

  • vezi adăposti
    surse: DEX '98 DEX '09