14 definiții pentru acid (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acid [At: PONI, CH. 30 / A și: (după lat) acid / E: fr acide, lat acidus] 1-2 sm, a (Chm) (Substanță) care, în soluție apoasă, are gust acru și înroșește hârtia de turnesol, iar în combinație cu metalele, formează săruri.

ACÍD, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

ACÍD, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică, cu gust acru și miros înțepător, care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

ACÍD2, -Ă, acizi, -de, adj. Care are proprietățile unui acid; cu gust acru, înțepător. Băutură acidă.

ACÍD2, -Ă, acizi, -de, adj.Care are proprietățile unui acid1; cu gust acru, înțepător. – Fr. acide (lat. lit. acidus).

ACÍD s.m. (Chim.) Corp cu gust acru care înroșește hârtia albastră de turnesol și din a cărui combinație cu o bază rezultă o sare. // adj. Cu proprietăți de acid; acru, înțepător. [< fr. acide, cf. lat. acidus – acru].

ACÍD1, -Ă I. adj. 1. cu proprietăți acide. 2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător. II. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol. (< fr. acide, lat. acidus)

ACÍD2 ~dă (~zi, ~de) Care are gust acru și înțepător. Băutură ~dă. /<fr. acide, lat. acidus

acid a. acru. ║ n. substanță cu gust acrișor care roșește fața cea albastră a unor vegetale. Caracterul esențial al acidelor de a se uni cu un oxid spre a forma o sare: cele mai întrebuințate sunt: acid sulfuric (uleiu de vitriol), acid acetic (oțet), acid nitric (apă tare).

*ácid, -ă adj. (lat. ácidus) Acru: fruct acid. S. m. și n., pl. e. Chim. Compus al unuĭ corp simplu cu oxigenu saŭ idrogenu, de un gust înțepător și care înroșește tinctura de tirnesol. – Fals acid (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acíd1 adj. m., pl. acízi; f. acídă, pl. acíde

acíd s. m., adj. m., pl. acízi; f. sg. acídă, pl. acíde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acid, (engl. = acid) 1. (petrogr.), calificativ atribuit unei roci sau unei topituri naturale bogate în SiO2 (peste 66%). Rocile a. sunt caracterizate de prezența min. salice – cuarț și feldspați – și de culoarea lor deschisă (granite, riolite, granodiorite, dacite). Termenul este depreciat.V. și →bazic, ultrabazic și intermediar; 2. (miner.), calificativ pentru un feldspat plagioclaz bogat în Na (albit, oligoclaz).

Intrare: acid (adj.)
acid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acid
  • acidul
  • acidu‑
  • aci
  • acida
plural
  • acizi
  • acizii
  • acide
  • acidele
genitiv-dativ singular
  • acid
  • acidului
  • acide
  • acidei
plural
  • acizi
  • acizilor
  • acide
  • acidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acid (adj.) acidă

etimologie: